Mazărea este cultivată pentru boabele verzi bogate în proteină, hidrați de carbon, vitamine și săruri minerale.Se consumă în stare proaspătă primăvara devreme sau sub formă de conserve tot timpul anului.
Tulpinile verzi sunt utilizate ca și furaj pentru animale sau poate fi folosit ca îngrăsământ verde care îmbogățește solul în azot.
Mazărea este o plantă anuală, erbacee având un sistem radicular puternic dar puțin dezvoltat.Rădăcina principaă pătrunde în sol până la 100 cm, însă marea masă a rădăcinilor se găsește la 30-40 cm și sunt prevăzute cu nodozități.
Fructul este o păstaie dehiscentă are o lungime de 3-12 cm, de formă dreaptă sau ușor curbată în funcție de soi.În interiorul păstăilor se găsesc 6-12 semințe care sunt netede sau zbârcite ,de dimensiuni si forme variate în funcție de soi.Semințele verzi ajung la greutatea maximă la 21-30 de zile de la înflorit, după care scad în greutate și își pierd gustul dulce prin transformarea glucidelor în amidon.
La maturitate fiziologică păstaia se usucă, iar boabele se întăresc, au tegumentul neted sau zbârcit în funcție de convarietate și culoarea galbenă sau verde de diferite nuanțe.
I. Relații cu factori de mediu
Mazărea este puțin pretențioasă față de caldură, fapt ce permite însămânțarea ei primăvara devreme sau în ferestrele iernii. Temperatura minimă de germinație este de 1-2 grade Celsius, pentru cultivarele cu bob neted și 4-5 grade Celsius pentru cele cu bobul zbârcit.
La aceste valori ale temperaturii, răsărirea are loc în 10-12 zile de la semănat.Plantele abia răsărite suportă temperaturi de -6..-8 grade Celsius în cazul culturilor cu bob neted și de -2..-3 grade Celsius la cele cu bobul zbârcit.
Temperatura optimă de creștere și dezvoltare este de 15-18 grade Celsius, iar nivelul temperaturii maxime de 24 grade Celsius.Temperaturi ridicate de 25-30 grade Celsius în perioada de fructificare reduc procentul de legare a păstăilor și grăbesc maturarea boabelor.
Față de lumină mazărea are cerințe moderate, dând însă producții scăzute pe terenurile umbrite.
Cerințele față de umiditate sunt moderate (65-70 % din capacitatea de câmp), până la înflorire (75-80 % din capacitatea de câmp în perioada de înflorire-fructificare).Secetă din sol și aer reduce procentul de legare a păstăilor, boabele rămân mici, grăbindu-se maturarea fiziologică.
Cerințele față de sol sunt asemănătoare cu cele ale fasolei, solicitând o reacție neutră, ușor alcalină.
II. Tehnologia de cultură
Mazărea se cultivă în mare parte în ogor propriu dar în anumite zone se practică și cultură de toamnă.Terenul destinat culturii de mazăre trebuie să fie bogat în elemente nutritive, permeabil, afânat și cu o bună capacitate de reținere a apei, se evită cultivarea pe terenurile umede, grele, reci și aride.
Cultura timpurie de mazăre
Premergătoare bune pentru cultura de mazăre sunt culturile de: tomate, cartof, castraveți care părăsesc terenul devreme și-l lasă curat de buruieni.După mazăre în culturile succesive se pot cultiva legume vărzoase de toamnă, ridichi de iarnă, spanac.
Pregătirea terenului se face încă din toamnă cu fertilizarea de bază cu 30-40 kg s.a./ha P2O5 si 60-70 kg s.a./ha K2O,care se încorporează prin efectuarea unei arături la adâncimea de 28-32 cm.Primăvara la pregătirea patului germinativ se administrează 40-60 kg s.a. azot.