Porumbul zaharat este una dintre culturile cele mai apreciate deoarece boabele acestuia conțin o serie de substanțe hrănitoare indisponibile organismului uman.
Se cultivă pentru boabele sale în faza de lapte, când acestea conțin cele mai multe calități gustative și când substanțele hrănitoare sunt cel mai bine asimilate de organism.
În faza de lapte porumbul zaharat se prepară diferite mâncăruri sau poate fi folosit în industria alimentară pentru conserve sau congelate.
Datorită conținutului în sintosterol, sigmasterol, acizi grași și esterici, saponine și alcaloizi, mătasea de porumb zaharat se folosește în medicină ca remediu colagen, ca diuretic și hemostatic.Gustul și consistent boabelor depend de conținutul în glucide solubile, cu cât acestea predomină, cu atât porumbul zaharat este mai gustos.
Pe masură ce porumbul zaharat avansează spre maturitatea fiziologică, crește conținutul în amidon, învelișul boabelor devine tare și calitățile gustative se reduc, motiv pentru care nu se recomandă să se întârzie cu recoltarea acestuia.
Porumbul zaharat este o plantă monocotiledonată din familia Gramineae, var. rugosa (Bonaf), convar. Saccharata, se diferențiază de porumbul normal prin prezența uneia sau mai multor gene mutante, care afectează metabolismul glucidelor din endosperm.
I. Relații cu factori de mediu
Exigențele porumbului zaharat față de căldură este ridicat în toată perioada de vegetație.
Germinația semințelor și răsărirea plantelor se petrec într-un timp cu atât mai scurt, cu cât temperatura se apropie de cea optimă: la temperatura de 10-20 grade Celsius, plantele răsar după 13-15 zile, la 15-18 grade Celsius răsar după 8-10 zile iar la 21 grade Celsius răsar după 5-6 zile.
Dacă după răsărire temperatura scade sub 4,5 grade Celsius, creșterea încetează iar brumele ușoare distrug plantele, la -4 grade Celsius se distruge întreaga plantă.Pentru o bună dezvoltare a culturii temperatura medie a lunii mai trebuie să fie peste 13 grade Celsius iar a lunilor de vară între 18-24 grade Celsius.
Temperatura ridicată asociată cu secetă dăunează foarte mult porumbului zaharat, dacă în timpul înfloritului temperatura este prea ridicată și este însoțită și de secetă, se mărește mai mult intervalul dintre inspicat și creșterea stigmatelor, scade viabilitatea polenului, stigmatele pierzând umiditatea se împiedică germinarea polenului, datorită acestui fapt apare un procent ridicat de sterilitate. Din această cauză semințele vor fi puține sau rare pe știulete.
Cerințele porumbului zaharat față de lumină sunt ridicate, porumbul fiind plantă de zi scurtă, crește bine la lumină intensă.
Cerințele porumbului față de umiditate sunt medii spre mici dar răspunde foarte bine la irigare.
Porumbul rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei de vegetație, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat.
Perioada critică se situează între 10-20 iunie și 10-20 august, adică înaintea apariției paniculelor și până la maturitate în lapte, când consumul de apă se ridică la 68-74% din totalul necesar pentru întreaga vegetație. În această perioadă solul trebuie să aibă 60-80% apă din capacitatea de câmp. În perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea acestora, intervalul critic fiind de 40-50 de zile.
Porumbul zaharat are pretenții mari față de sol. Porumbul asigură recolte pe soluri foarte variate, însă rezultatele cele mai bune se obțin pe soluri adânci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să asigure apa și elementele nutritive.
II. Tehnologia de cultură a porumbului zaharat
Porumbul zaharat se cultivă numai prin semănat direct în câmp.Pentru cultura porumbului zaharat se aleg terenuri cu textură mijlocie, fertile cu pH=7, plane, amenanjate pentru irigat, cu sursă de apă tot timpul anului.
Premergătoare bune pentru cultura porumbului sunt: cartofi, solano-fructoasele, leguminoasele, cerealele păioase etc.
Pregătirea terenul începe din toamnă, se curăță terenul de resturile vegetale de la cultura anterioara, se afânează solul printr-o discuire, se execută nivelarea de exploatare.
Fertilizarea de bază se efectuează cu 30 t/ha gunoi de grajd, 64-100 kg/ha P2O5, 40-60 kg/ha K2O, după care se face o arătură la 28-30 cm.Primăvara, imediat după ce solul permite se grapează și se menține solul curat de buruieni până la semănat prin discuire.